4. Retrocedari imobile. Legea nr. 10 din 2001

Legea nr. 10 din 2001. Retrocedare/restituire în natură a imobilului preluat în mod abuziv. Respectarea exigenţelor art.1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Apartenența terenurilor la domeniul public nu impiedică restituirea în natură a acestora, fiind aplicabil principiul restituirii în natură prevazut de art. 1 al. 2 din Legea nr.10 din 2001 – Sentința civilă nr. 1147/01.07.2009, Tribunalul Bacău, definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului;

 


Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24.06.2009 la apelul nominal făcut în ședință publică prezentându-se pentru reclamanta Z. E., av. Ș.M., lipsă fiind celelalte părți.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamanta Z. E. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 2028 din 12.07.2007 emisă de Primarul mun. Moinești în aplicarea Legii nr. 10 din 2001.
În motivarea contestației s-a arătat că în mod nelegal nu s-a dispus restituirea în natură a terenului solicitat. Acesta este ocupat parțial de construcții pe cadre metalice ușor demontabile, sens în care s-a solicitat efectuarea unei expertize topo-cadastru prin care să se stabilească dacă terenul este liber în sensul Legii nr. 10 din 2001.
S-a arătat, de asemenea, (n.n.) faptul că în condiţiile în care suprafaţa de teren de 930 mp este liberă de orice fel de construcţii având în vedere şi faptul că Legea nr. 10 din 2001 vorbeşte de prevalenţa retrocedării în natură, aşa cum în mod constant s-a apreciat şi în practica judiciară în speţe asimilabile (Sentinţa civilă nr. 402/21.03.2007 a Trib. Vaslui; Decizia nr. 3364 din 25 aprilie 2005 a Î.C.C.J), Hotărârea de Guvern prin care imobilul a fost trecut în domeniul public nu are forţa juridică a legii speciale, având un caracter inferior acesteia în antecedenţa actelor normative ce emană de la legiuitor.
Mai mult, Legea nr. 10 din 2001 consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de stat şi numai în cazul în care această măsură nu este posibilă, se acordă despăgubiri.
Revenind, chiar dacă terenul în litigiu aparţine domeniului public şi ar fi dobândit cu titlu valabil, respingerea cererii de restituire în natură este nejustificată având în vedere dispoziţiile art. 2, lit. h din Legea nr. 10 din 2001 care prevăd că prin imobile preluate în mod abuziv se înţeleg orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6, alineat 1 din Legea nr. 213 din 1998
Având în vedere toate aceste aspecte, precum şi practica jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor Omului, reclamanta prin apărător a apreciat faptul că în aceste condiţii este posibilă restituirea (Decizia nr. 3364 din 25 aprilie 2005 a Î.C.C.J), amenajările terenului ulterior anilor 1990 neîndreptăţindu-i pe pârâţi să respingă cererea reclamantei, prezentând de asemenea relevenţă deosebită pentru domeniul de aplicare al Legii nr. 10 din 2001 şi respectarea exigenţelor art.1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căruia orice persoană fizică are dreptul la respectarea bunurilor sale (Decizia civilă nr. 88/A din 03.04.2008 pronunţată de către Curtea de Apel Piteşti – secţia civilă).
Au fost depuse înscrisuri, respectiv copii după dispoziția contestată.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea contestației pe motiv că terenul solicitat este ocupat de ,,Bazar” Moinești și face parte din domeniul public al mun. Moinești. Odată cu întâmpinarea a fost depusă în copie documentația care a stat la baza emiterii dispoziției contestate.
În cauză au fost efectuate o expertiză tehnică topo-cadastru precum și un supliment la raportul de expertiză, a fost audiată martora M.B.T și s-au depus înscrisuri de către părți.
Din analiza întregului material probator administrat în cauză instanța reține următoarele:
Prin notificarea înregistrată cu nr. 10892/01.11.2001 la Primăria mun. Moinești s-a solicitat de către Z. E. restituirea în natură a terenului în suprafață de 1732 m.p. situat în Moinești str. T. Vladimirescu nr. 343 (345) precum și acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată aflată la aceiași adresă.
Prin dispoziția cu nr. 2028 din 12.07.2007 Primarul mun. Moinești a respins cererea de restituire în natură a terenului pe motiv că acesta este ocupat de Bazar Moinești și face parte din dometul public al municipiului Moinești.
S-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul demolat și terenul în suprafață de 935 m.p. expropriatat în baza Decretului 484/1963.
Din copiile după rolurile agricole din perioada 1951-1963 rezultă că autorul contestatoarei, Ș.D., deținea suprafața de 1732 m.p. teren în Moinești, str. T. Vladimirescu nr. 343 (345). De asemenea, din adeverința eliberată de Primarul mun. Moinești (920) rezultă că în evidențele fiscale din anul 196, Ș.D. figura cu o locuință și teren în suprafață de 1732 m.p.
Prin Decretul de Expropriere nr. 484/1963 a fost expropriată suprafața de 935 m.p. proprietatea autorului contestatoarei.
Diferența de teren de până la 1732 m.p. se regăsește însă în proprietatea mun. Moinești, aspect care constitute o prezumție de preluare abuzivă, potrivit art. 1 lit. E din H.G. nr. 250/2007, prezumție nerăsturnată de pârâtă.
Rezultă astfel că diferența de teren care nu se găsește în actul de expropriere a fost preluată în mod abuziv, fără titlu, de către stat, iar contestatoarea este indreptățită la măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață de teren care a apartinut autorului ei.
Referitor la situația actuală a terenului rezultă că, din suprafața totală de 1732 m.p., o parte este ocupată de trotuar, bloc de locuințe, de acces la bloc, iar suprafața de 930 m.p. este liberă de construcții cu excepția unui chioșc demontabil din lemn.
Această suprafață face parte din domeniul public potrivit H.C.L. nr. 79/1999, aprobat prin H.G.R, 1347/2001.
Această imprejurare nu constituie însă un impediment la restituirea în natură a terenului.
Astfel cum s-a decis într-o speță similară prin decizia nr. 3364 din 25.04.2005 pronunțată de Î.C.C.J.  (hotarare pe care instanța o va lua în considerare și prin prisma hotărârii C.E.D.O. pronunțată în cauza Beian vs. România având în vedere că persoana căreia i s-a dispus restituirea în natură a proprietății prin decizia Î.C.C.J. se afla în aceeași situație ca și contestatoarea) apartenența terenurilor la domeniul public nu impiedică restituirea în natură a acestora, fiind aplicabil principiul restituirii în natură prevazut de art. 1 al. 2 din Legea 10/2001.
Chiar dacă terenul preluat abuziv a fost trecut in domeniul public prin H.G., acest act normativ are caracter inferior Legii 10/2001.
Prin urmare, va fi admisă contestația, urmând a fi anulată dispoziția contestată și obligat pârâtul să restituie în natură suprafața de 930 m.p. situată în Moinești str. T.Vladimirescu, nr.343-545, astfel cum a fost identificată în schița anexă la raportul de expertiză și să propună despăgubiri pentru suprafața de teren de 793 m.p. care nu poate fi restituită în natură și pentru imobilul demolat de la aceeași adresă.
Pentru aceste motive, instanța admite contestația formulată de reclamanta Z.E. în contradictoriu cu PRIMARUL MUNICIPIULUI MOINEȘTI, anulează dispoziția nr. 2028 din 12.07.2007 emisă de Primarul mun. Moinești, obligă pârâta să restituie reclamantei în natură suprafața de 930 m.p. situată in Moinești identificată în schița anexă la raportul de expertiză, obligă pârâta să propună despăgubiri pentru suprafața de teren de 793 m.p. care nu poate fi restituită în natură și pentru imobilul demolat.
Definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului formulat.