Continuarea activității companiilor în noua realitate – documente necesar a fi întocmite – adoptarea strategiilor optime

În contextul apariției riscului de îmbolnăvire cu noul coronavirus (COVID-19), raportat la dispozițiile cuprinse în Decretul nr. 195 emis de către Președintele Romîniei la data de 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, raportat la ordinele militare emise ulterior, angajatorii din România s-au văzut puși în fața unei noi realități în ceea ce privește desfășurarea activității sau continuarea desfășurării activității.

Având în vedere dispozițiile anterior amintite, precum și recomandările făcute de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale, din ce în ce mai mulți angajatori, atât publici, cât și privați, au început să ia în calcul trecerea salariaților în muncă de la domiciliu, în telemuncă, iar acolo unde activitatea a fost grav afectată au optat pentru suspendarea contractelor individuale de muncă.

Plecând de la aceste aspecte, ca o primă măsură, în situația în care aceasta poate fi dispusă, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, în vederea flexibilizării raporturilor de muncă, dar și pentru evitarea riscurilor ce puteau apărea în contextul declarării pandemiei de către O.M.S., a recomandat stabilirea unor programe individualizate de muncă în conformitate cu prevederile art. 118 din Legea nr. 53 din 2003 (Codul Muncii), cu respectarea duratei maxime legale a timpului de muncă. S-a încercat astfel o decalare a programului angajaților, recomandându-se ca orele de sosire și de plecare să fie stabilite diferențiat pentru angajați. Astfel, se putea stabili ca unii dintre angajați să înceapă programul la ora 9.00, alții la ora 10.00, alții la ora 11.00, raportat la durata timpului legal de muncă producându-se și încheierea diferită a programului și evitându-se astfel o aglomerare de persoane la sfîrșitul zilei.

O a doua măsură recomandată a fost aceea de a se dispune de către angajator modificarea temporară a locului de muncă la domiciliul salariatului, în conformitate cu prevederile art. 108 – art. 109 din Legea nr. 53 din 2003.

Pentru respectarea prevederilor legale și pentru evitarea sancționării de către Inspecția Muncii în urma unui eventual control, angajatorii pot dispune modificarea temporară a locului de muncă la domiciliul salariatului prin decizie unilaterală emisă în temeiul art. 48 din Legea nr. 53 din 2003 sau prin acordul părților, cu precizarea expresă în decizie sau, după caz, în actul adițional de modificare a locului de muncă, a faptului că salariatul lucrează de la domiciliu, perioada pentru care se aplică aceasta măsură, programul în cadrul căruia angajatorul este îndreptățit să controleze activitatea salariatului său și modalitatea concretă de realizare a controlului, obligația angajatorului de a asigura transportul la și de la domiciliul salariatului, după caz, al materiilor prime și materialelor pe care le utilizează în activitate, precum și a produselor finite pe care le realizează.

A treia măsură pentru care pot opta angajatorii este aceea a eficientizării dispozițiilor Legii nr. 81 din 2018 privind reglementarea activității de telemuncă.

Desfășurarea activității prin telemuncă (home office) poate fi o opțiune pentru angajator atunci când îndeplinirea atribuțiilor specifice funcției, ocupației sau meseriei pe care o deține salariatul presupune folosirea tehnologiei informației și comunicațiilor.

În pagina dedicată campaniei de ajutorare a angajaților și angajatorilor regăsiți modele gratuite pentru accesarea acestei forme de muncă, modele care cuprind toate condițiile obligatorii prevăzute de legiuitor.

Pe lângă aceste variante de lucru, fiecare angajator este obligat să dispună măsuri preventive de securitate și sănătate în muncă și astfel să reducă riscul infectării cu noul coronavirus sau răspândirii acestuia în rândul angajaților.

Există însă și o categorie de salariați care nu își pot desfășura activitatea la domiciliu, iar angajatorii nu pot opta pentru eficientizarea dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 53 din 2003 sau a dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 81 din 2018 (exemplu: activități de transport, producție, distribuție sau vânzări).

În astfel de situații, angajatorii pot lua doar măsuri de prevenție și protecție a salariaților, precum reducerea programului de lucru sau obligativitatea pentru salariați de a purta echipamente de protecție puse la dispoziție de către angajator.

Ne aflăm într-o continuă dinamică a schimbărilor în această perioadă, iar raportat la această situație, precum și raportat la noua realitate în care trăim, apreciem faptul că atât angajații, cât și angajatorii, trebuie să se adapteze continuu, să opteze pentru o comunicare eficientă, deschisă și constructivă, să ia măsurile ce se impun la momentul potrivit pentru a elimina riscurile sau situațiile de pericol.