Arhivă pentru Iulie, 2016

Caracterul necomunitar al timbrului de mediu constatat de catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cauza Budisan C-586/14

Prin hotararea pronuntata la data de 09.06.2016 in cauza C-586/14 Curtea de Justitie a Uniunii Europene, desi anterior in cauza Manea C-76/14 exprimase o opinie sensibil asemanatoare, afirma fara putinta de tagada faptul ca aceasta taxa speciala, in speta timbrul de mediu, este incompatibil cu prevederile art. 110 din T.F.U.E.

Astfel, punctele 35, 36 si 37 sunt deosebit de relevante si nu mai comporta alte discutii cu privire la caracterul discriminatoriu al timbrului de mediu, motiv pentru care reluam considerentele hotararii pronuntate de catre instanta europeana:

“În această privință, reiese fără echivoc din jurisprudența Curții în cauzele referitoare la taxa pe poluare percepută în temeiul OUG nr. 50/2008 și la taxa pentru emisiile poluante percepută în temeiul Legii nr. 9/2012, astfel cum a fost în parte suspendată prin OUG nr. 1/2012 (înmatricularea autovehiculelor în perioada 13 ianuarie 2012-1 ianuarie 2013), că aceste taxe erau incompatibile cu articolul 110 TFUE (Hotărârea din 7 aprilie 2011, Tatu, C‑402/09, EU:C:2011:219, Hotărârea din 7 iulie 2011, Nisipeanu, C‑263/10, nepublicată, EU:C:2011:466, și Ordonanța din 3 februarie 2014, Câmpean și Ciocoiu, C‑97/13 și C‑214/13, nepublicată, EU:C:2014:229).

În mod analog, taxa specială trebuie considerată incompatibilă cu articolul 110 TFUE din moment ce prezenta caracteristici identice cu cele ale OUG nr. 50/2008, incompatibile cu acest articol (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 aprilie 2015, Manea, C‑76/14, EU:C:2015:216, punctul 45). Taxa pentru emisiile poluante percepută în temeiul Legii nr. 9/2012, în versiunea aplicabilă de la 1 ianuarie 2013 până la 15 martie 2013, este și ea incompatibilă cu articolul 110 TFUE din cauza modalităților sale de percepere și în special a faptului că nu era percepută decât pentru vehiculele rulate naționale pentru care nu a fost achitată niciuna dintre taxele de înmatriculare a vehiculelor care fuseseră în vigoare anterior în România (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 aprilie 2015, Manea, C‑76/14, EU:C:2015:216, punctele 47-50).

Curtea a statuat deja că un regim de taxare care prevede că autovehiculele rulate care au fost supuse unor asemenea taxe incompatibile cu dreptul Uniunii vor fi scutite de o nouă taxă, în speță timbrul de mediu, este incompatibil cu articolul 110 TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 aprilie 2015, Manea, C‑76/14, EU:C:2015:216, punctele 47-51).”

Ca o concluzie cu privire la caracterul discriminatoriu al noii taxe instituite de catre Statul Roman si intitulata timbru de mediu, instanta europeana arata faptul ca o scutire precum cea rezultata din interpretarea dispozitiilor art. 4, litera c) din O.U.G. nr. 9 din 2013 este de natura sa ofere un avantaj concurential vehiculelor rulate prezente deja pe piata romaneasca si, in consecinta, sa descurajeze importul de vehicule similare din alte state membre.

Pana la aparitia prezentei hotarari a instantei europene in practica judiciara au existat abordari diferite in ceea ce priveste cauzele avand ca obiect recuperarea timbrului de mediu sau obligarea Serviciilor de Inmatriculari la inmatricularea autoturismelor fara plata timbrului de mediu in sensul ca unele instante au apreciat faptul ca aceasta taxa este neconforma cu prevederile art. 110 din T.F.U.E., in timp ce alte instante (Curtea de Apel Iasi, Tribunalul Vaslui) au apreciat ca se impune suspendarea cauzelor pana la pronuntarea unei hotarari in cauza  Budisan C-586/14.

Prin O.U.G. nr. 9 din 2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule s-a adoptat o noua reglementare intrata in vigoare la data de 15 martie 2013 si in esenta quasi-identica cu dispozitiile Legii nr. 9 din 2012 aflate in vigoare de la data de 1 ianuarie 2013 si pana la abrogarea acestui act normative de catre O.U.G. nr. 9 din 2013.

Legiuitorul a urmarit in principal gasirea unei formule legislative care sa nu mai contina deficentele vadite a actelor normative anterioare (care instituiau o clara diferenta de tratament in favoarea produselor nationale – care nu erau supuse sarcinilor fiscale – si cele importate – care erau supuse acestor sarcini).

Jurisprudenta instantei europene de drept comunitar arata faptul ca obiectivul reglementarii comunitare este asigurarea liberei circulatii a marfurilor intre statele comunitare in conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricaror forme de protectie care decurg din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind din alte state membre (hotararea C.JU.E. in cauza Weigel – 2004), prin urmare hotararea pronuntata in cauza Budisan vine ca o reconfirmare a pozitiei jurisprudentiale adoptate anterior in alte cauze si, de asemenea, ca o reconfirmare a pozitiei constante Statului Roman de a institui taxe in dezacord cu aquis-ul comunitar 🙂 .

Cu toate acestea, clientii nostri au apreciat in mod constant faptul ca aceasta taxa intitulata timbru de mediu este discriminatorie, opinie pe care am impartasit-o inca de la reglementarea acesteia, motiv pentru care am demarat procedurile privind recuperarea acestora.

Intr-o cauza aflata pe rolul Curtii Militare de Apel Bucuresti, la termenul din data de 30.03.2016 Onorata Instanta a solicitat partilor sa puna concluzii cu privire la consecintele declararii ca neconstitutionale a sintagmei “ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul art. 142, aliniat 1 Cod procedura penala, conform Deciziei nr. 51 din 16.02.2016 publicata in Monitorul Oficial nr. 190 din 14.03.2016 cu privire la interceptarile convorbirilor telefonice efectuate de S.R.I. a caror redare s-a solicitat, invederandu-ne faptul ca putem depune si concluzii scrise.
Fata de problema pusa in discutia partilor de catre Onorata Instanta, in conturarea pozitiei adoptate, am aratat faptul ca de la momentul pronuntarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 51 din 16.02.2016 si pana la punerea in discutie a acestei probleme ivite, in literatura juridica, s-au cristalizat doua opinii relativ contrare cu privire la valoarea probatorie a interceptarilor si a legalitatii acestora, in cazul particular al depasirii procedurii camerei preliminare.
Astfel, intr-o opinie s-a aratat faptul ca in conditiile in care dosarul a fost trimis la instanta de judecata si a trecut de procedura camerei preliminare la data aparitiei deciziei Curtii Constitutionale, camera preliminara in care judecatorul s-a pronuntat cu privire la legalitatea probelor, acest lucru este deja stabilit cu putere de lucru judecat si discutia cu privire la legalitatea interceptarilor nu mai poate fi reluata.
Intr-o alta opinie, s-a apreciat faptul ca intr-o atare situatie judecatorul, odata cu solutionarea fondului cauzei, avand in vedere libera apreciere pe care o poate oferi probelor si dupa ce acestea se administreaza in conditii de contradictorialitate, nemijlocire si oralitate, sa nu includa in procesul deliberativ probele obtinute ca urmare a concursului unui alt organ specializat al statului.
In aceasta opinie am apreciat faptul ca s-a incercat formarea ideii ca la momentul judecarii cauzei, cand principiul nemijlocirii impune evaluarea de catre instanta de judecata a legalitatii probei, aceasta nu poate fi validata cata vreme ea a fost obtinuta in baza unui text declarat neconstitutional la momentul acestei evaluari.
Plecand de la aceste doua opinii majoritare exprimate in literatura juridica, in formarea opiniei noastre, am considerat ca este de esenta analizei acestei probleme a se observa in detaliu cuprinsul punctului 52 din Decizia Curtii Constitutionale a Romaniei.
Astfel, potrivit punctului 52 din decizia Curtii Constitutionale, citam: “in ceea ce priveste efectele prezentei decizii, Curtea Constitutionala reaminteste caracterul erga omnes si pentru viitor al deciziilor sale, prevazut la art. 147, aliniat 4 din Constitutie. Aceasta inseamna ca, pe toata perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucura de prezumtia de constitutionalitate, astfel incat decizia nu se va aplica in privinta cauzelor definitiv solutionate pana la data publicarii sale, aplicandu-se, insa, in mod corespunzator, in cauzele aflate pe rolul instantelor de judecata”.
Astfel, desi ulterior emiterii deciziei aceasta exprimare a fost calificata uneori ca fiind nefericita, Curtea Constitutionala a aratat expres faptul ca efectele prezentei decizii se aplica, in mod corespunzator, cauzelor aflate pe rolul instantelor de judecata, intr-o incercare de a explica in detaliu limitele efectelor deciziei.
De altfel, nu ne aflam in fata unei exprimari nefericite, ci in fata unei precizari exacte, fiind evident ca la momentul analizei, in procesul deliberativ, s-au avut in vedere principiile care guverneaza dreptul procesual penal romanesc, parte dintre ele fiind evidente garantii ale dreptului la un proces echitabil.
Am aratat faptul ca noi nu contrazicem nici una din cele doua opinii majoritare conturate in literatura juridica insa, vazand punctul 52 din Decizia Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 51 din data de 16.02.2016 apreciem faptul ca, in faza de judecata, indiferent daca ne aflam in prima instanta sau in calea de atac a apelului, instantele de judecata, la momentul deliberarii si pronuntarii unei hotarari, in momentul coroborarii intregului material probator, prin raportare la considerentele decizie Curtii Constitutionale vor trebui sa aprecieze in ce masura vor retine in procesul deliberativ aceasta categorie de proba.
In concluzie, desi am apreciat ca se impune inlaturarea acestei categorii de proba din ansamblul probator, am aratat faptul ca vom fi de acord fara rezerve cu intima convingere a Onoratului complet de judecata si vom imbratisa cu responsabilitate solutia care va fi dispusa cu privire la chestiunea pusa in discutia partilor.
Onorata Curte, ascultand cu deosebita atentie concluziile formulate de catre apelantul inculpat si de catre reprezentantul Directiei Nationale Anticoruptie, a hotarat urmatoarele:
Retinand ca atat dispozitivul cat si considerentele deciziei Curtii Constitutionale sunt general obligatorii potrivit art. 147, aliniat 4 din Constitutie si se impun cu aceeasi forta tuturor subiectelor de drept (Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 17.01.1995, M.O. nr. 16/26.01.1995) si in consecinta atat Pralamentul, cat si Guvernul, respectiv autoritatile si institutiile publice urmeaza sa respecte intru totul atat considerentele, cat si dispozitivul deciziilor, ca efectele Deciziei nr. 51 din 16.02.2016 au acelasi caracter erga omnes si pentru viitor, decizia nu se va aplica in privinta cauzelor definitiv solutionate pana la data publicarii sale, aplicandu-se insa, in mod corespunzator, in cauzele aflate pe rolul instantelor de judecata precum in speta, astfel incat hotaraste ca probele obtinute prin interceptarea comunicatiilor si a oricarui tip de comunicare la distanta de catre S.R.I. sau “alte organe ale statului” – sunt nelegale si potrivit art. 102, aliniat 3 Cod procedura penala, nu pot fi folosite in procesul penal.
Prin urmare, Curtea revine asupra masurii dispuse anterior si anume de admitere a cererii formulate de catre apelantul inculpat, prin aparator, de audiere a inregistrarilor efectuate in cauza.
Cat priveste sustinerea reprezentantului Ministerului Public conform careia aceste aspecte puteau face obiectul examinarii exclusive in camera preliminara, acest punct de vedere nu poate fi primit.
Instanta de control judiciar are plenitudinea de competenta pentru a examina cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, conform dezvoltarilor din art. 421 – art. 425 Cod procedura penala.
Nu poate fi primit nici punctul de vedere conform caruia vatamarile produse conduc la constatarea unei nulitati relative.
Nici instanta de control judiciar si nici reprezentantul Ministerului Public nu pot ignora efectele deciziei Curtii Constitutionale, general obligatorii, dupa publicarea ei in Monitorul Oficial.
Efectele deciziei, conform art. 147, aliniat 1 din Constitutie, constau in aceea ca pe durata a 45 de zile de la publicare – textul de lege este suspendat de drept, iar dupa acest interval de timp isi inceteaza efectele, daca in cele 45 de zile legiuitorul nu a pus de acord prevederile neconstitutionale cu cele ale Constitutiei.
Imprejurarea ca la data efectuarii interceptarilor, activitatea de supraveghere tehnica efectuata de S.R.I. si alte organe ale statului, altele decat cele judiciare, se bucura de prezumtia de constitutionalitate, produce un singur efect si se refera la eventuala raspundere a autorilor acestei activitati, constatate ulterior ca neconstitutionale.
Dispozitiile constitutionale si valorile fundamentale proteguite prin legea fundamentala au o reglementare de nivel superior legilor, inclusiv a celor organice, incat efectele neconstitutionalitatii nu pot fi examinate prin prisma nulitatilor prevazute in Codul de procedura penala, lege organica cu valoare normativa inferioara Constitutiei.
Numai incalcarea dispozitiilor legale procesuale (art. 1 Cod procedura penala) poate fi examinata prin raportare la regimul juridic al nulitatilor (art. 280 – art. 282 Cod procedura penala); efectele constatarii neconstitutionalitatii unui text de lege, inclusiv din normele de procedura penala, sunt exclusiv aratate in art. 147, aliniat 1 din Constitutie.
Avand in vedere aceste considerente, Curtea revine asupra masurii dispuse anterior de audiere a inregistrarilor efectuate in cauza, pe care le inlatura.

sigla avocat vaslui

La data de 13.05.2016 a intrat in vigoare Legea nr. 77 din 2016 privind darea in plata a unor imobile in vederea stingerii obligatiilor asumate prin credite, lege publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016.

Legea nr. 77 din 2016 privind darea in plata a trezit nenumarate discutii cu privire la efectele pe termen mediu si lung pe care le poate produce aceasta lege asupra economiei romanesti. Daca, pe de o parte, promotorii prezentei legi au aratat faptul ca aceasta lege vine ca un nesperat ajutor pentru persoanele care au incheiat contracte de credit ipotecare si nu mai pot respecta graficul platii ratelor ca urmare a crsterii cuantumului acestora in urma evolutiei cursului de schimb, alte institutii au aratat faptul ca aplicarea prezentei legi reprezintă un risc major pentru perspectiva macroeconomică, iar aplicarea retroactivă la împrumuturile aflate în derulare poate afecta încrederea investitorilor şi creditarea.

Nedorind sa comentam eventualele efecte ale legii in discutie, prezentam pe scurt care este procedura care trebuie urmata de catre persoanele aflate in situatia critica de a nu mai putea plati ratele din contractele de credit garantate cu ipoteca.

Este de dorit ca fiecare persoana aflata intr-o astfel de situatie sa analizeze cu o atenta responsabilitate care este varianta optima de urmat, costurile pe care le are de suportat si, eventual, efectul care se poate produce asupra viitorului familiei sale.

Conditii de admisibilitate:

Potrivit art. 4 din Legea nr. 77 din 2016 consumatorul trebuie sa intruneasca, in mod cumulativ, urmatoarele conditii, pentru a putea uza de procedura darii in plata:

a) creditorul si consumatorul fac parte din categoriile prevazute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislatia speciala, adica sa fie vorba de un raport juridic intre o persoana fizica si o institutie de credit, o institutie financiara nebancara sau un cesionar al creantei detinute asupra consumatorului;
b) cuantumul sumei imprumutate, la momentul acordarii, nu depasea echivalentul in lei al 250.000 euro, suma calculata la cursul de schimb publicat de catre Banca Nationala a Romaniei in ziua incheierii contractului de credit;
c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achizitiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinatie de locuinta sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel putin un imobil avand destinatia de locuinta;
d) consumatorul sa nu fi fost condamnat printr-o hotarare definitiva pentru infractiuni in legatura cu creditul pentru care se solicita aplicarea prezentei legi.
De asemenea, daca acel contract de credit a fost garantat cu doua sau mai multe bunuri imobile, debitorul/consumatorul trebuie sa ofere in plata toate aceste bunuri ipotecate.

Procedura:

Procedura darii in plata prevazuta de catre Legea nr. 77 din 2016 demareaza prin comunicarea de catre consumator a unei notificari, prin intermediul unui executor judecatoresc, al unui avocat sau al unui notar public, prin care il informeaza pe creditor (institutie de credit, institutie financiara nebancara sau cesionar al creantei detinute asupra consumatorului) ca a decis sa ii transmita dreptul de proprietate asupra imobilului in vederea stingerii datoriei izvorand din contractul de credit ipotecar.

Notificarea trebuie sa cuprinda detalierea conditiilor de admisibilitate si stabilirea unui interval orar, in doua zile diferite, in care reprezentantul legal sau conventional al institutiei de credit sa se prezinte la un notar public propus de debitor in vederea incheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobanzi, penalitati, izvorand din contractul de credit ipotecar, in conformitate cu dispozitiile prezentei legi. Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilita la un termen mai scurt de 30 zile libere, perioada in care se suspenda orice plata catre creditor, precum si orice procedura judiciara sau extrajudiciara demarata de creditor sau de persoane care se subroga in drepturile acestuia indreptata impotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia.

Toate costurile privind prezenta procedura se suporta de catre debitor/consumator.

De retinut faptul ca institutiile bancare, asa cum rezulta din practica deja formata, contesta, in marea lor majoritate, in baza art. 7 din Legea nr. 77 din 2016 procedura darii in plata, acest articol oferind posibilitatea de a contesta in termen de 10 zile de la data comunicarii notificarii indeplinirea conditiilor de admisibilitate a procedurii.

De asemenea, in absolut toate dosarele in care ii reprezentam pe clientii nostri institutiile bancare au invocat exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 77 din 2016 in integralitatea sa.

Desi am demarat procedura darii in plata inca de la momentul intrarii in vigoare, adica la data de 13.05.2016, intr-un singur dosar am primit pana acum termen, acesta fiind acordat la data de 03 august 2016. Desi legiuitorul a prevazut faptul ca aceste contestatii se judeca in procedura de urgenta, cu citarea partilor, in practica se pot intalni diverse impedimente care sa conduca la fixarea unui prim termen destul de lung.

Ca o statistica provizorie, raportandu-ne la situatia clientilor nostri, aratam faptul ca pana in prezent institutiile bancare S.C. BANCOPST S.A si S.C. BANCA ROMANEASCA S.A. au inteles sa uzeze de calea contestatiei prevazuta la art. 7 din Legea nr. 77 din 2016, in timp ce S.C. RAIFFEISEN BANK S.A. a fost de acord cu procedura darii in plata, astazi 13.07.2016, semnandu-se actul de dare in plata.

autor: av. Marian Senchiu